Nu intalnesti multi oameni precum Marius Manta. Putin aerian in masura in care se considera neinteles, putin deplasat in masura in care considera ca te-a inteles – una peste alta formeaza un personaj aparte. Un personaj antagonic, interactionand intr-un mod diferit si intrigant in acelasi timp. In cea mai mare parte a timpului e un gentleman, si doar anumite artificii literare il arunca in bratele normalului.. Sunt multe de zis in maniera in care trebuie “sa definesti” o alta persoana dar e clar: prefera intrebarile rasupunsurilor. Care-i treaba cu ursii, cu castelul Bran – greu de definit iar insasi senzatia pe care mi-a dat-o cand l-am cunoscut ca elev al dumisale – mi-a oferit o senzatie de ateu, ca si cum as fi vorbit cu un om care a trecut peste scripte si a intrat in viata dar care, in acelasi timp, personal, mi-a confirmat o intensa credinta in Dumnezeu si biserica. Daca poti spune despre el ca e un om deschis si comunicativ, inseamna ca nu-l cunosti suficient si oricum in contextul acestui text, “daca” de la inceput sintetizeaza parerea mea despre Marius Manta. (mai mult subiectiva, dar, asta e).
Marius Manta 