Constantin Ciosu. Dimensiunea combativ-analitică a caricaturii

 

Aproape obsesiv, de-a lungul materialelor scrise în ultimul timp, am revenit asupra ideii că prezentul se prăbușește sub legi consumeriste și că, la rându-i, societatea în ansamblul ei își va fi pierdut reperele firești. Dacă ne raportăm la moralitate, se poate lesne constata că totul se află într-o dinamică descendentă, înlănțuind în chip fatal destine. Astfel, omul-de-aici-și-de-acum nu are decât șansa unei rupturi bruște în raport cu un convențional, „insalubru” metamorfozat. Doar așa – cum spune tradiția monastică – el poate pune „început bun”. Desigur, drumul (său) ar presupune experiența labirintului, însă direcția ar fi exclusiv recuperatorie, altfel spus ar echivala cu un drum spre Acasă. Ipotetic sau nu, prezentul ar derula povestea unui homo narrans care ar refuza intertextul și ar parcurge drumul dinspre „a ști” către „a face”, de la gest la faptă în manieră directă, deloc mediat. Forțând lucrurile, mi-l imaginez pe Don Quijote cuprins de un exces de luciditate; astfel, particularizând, caricatura devine semn al cunoașterii, probă de foc a unei conștiințe acide, dar drepte.

În „Criticonul”, Baltasar Gracian ținea să convingă că toate lucrurile ar trebui privite cu susul în jos dacă dorești să ai în față adevărul. În fapt, așa și e – acest motiv al lumii răsturnate este extrem de prolific și nu presupune în mod necesar o contextualizare exactă spațiotemporală. Mai mult, devine metodă ce poate determina ca adevărul să iasă la iveală și implicit să ajute la stabilirea unei ierarhii autentice. Încă de la început, caricaturistul pleacă de la un model real de care se îndepărtează, mizând de fapt pe o reorganizare a desenului, în special a proporțiilor. Se știe: caricatura iluminează prin relevanță. Acolo unde este, meritul caricaturistului este de a trăi cu ingenuitate alături de personajele sale, luându-le în același timp în serios, deoarece ele tind să devină referent, purtând însemnele unei înțelepciuni de tip deus ex machina.

Constantin Ciosu reprezintă unul dintre cele mai de succes capitole în caricatura românească. O eventuală fișă biografică ar ocupa un spațiu triplu, lucru datorat în special premiilor numeroase obținute la diferite concursuri naționale și internaționale (peste 160 de distincții). Artist total, cu un stil grafic aparte, desenele sale stârnesc întotdeauna reacții ce nu pot trece neobservate. Actul artistic este unul de sorginte polemică, poate chiar combativ; într-un număr mai vechi al „Ateneului” (august, 1972), Grigore V. Coban arăta că mai ales „caricatura impune artistului plastic o realizare rapidă, de neconceput fără o reacție imediată în fața evenimentelor. Dar pentru a-și dovedi eficiența, spontaneității trebuie să i se adauge forța imaginației din a cărei sevă ia naștere caracterul frapant al imaginii, sensul precis al ideii”. E un act de curaj îndreptat împotriva servilismului, carierismului, lichelismului și libertinajului.

În ceea ce mă privește, i-am întâlnit desenele în seria acelor apariții editoriale format liliput, ieșite sub sigla U.A.P.-ului (sper să nu greșesc!), care se găseau la chioșcurile de ziare undeva spre finele anilor ’80. Apoi, i-am urmărit – cât am putut! – aparițiile din „Urzica” (găsită norocos la un anticariat), varii publicații sportive, dar mai ales din paginile „Ateneului”. Peste timp, iată, am avut bucuria ca la Bacău, mai precis la Galeriile „Alfa”, sub egida Uniunii Artiştilor Plastici (Filiala Bacău) şi a Muzeului de Artă, să fie organizată la finele anului 2019 o expoziție personală Constantin Ciosu, cu peste 200 de lucrări expuse – prilej de rememorare, dar mai ales de noi contextualizări critice. Revenind de două ori pentru a vedea în tihnă lucrările, mi-am dat seama că un catalog/ album Ciosu, editat în condiții grafice de excepție, devine o obligație a cetății!

Începând cu o caricatură care apela destul de des la text, cu timpul stilul se esențializează, purtând drept nucleu aceeași dorință de a da formă triumfului virtuților omenești. În mod cert, Constantin Ciosu nu e interesat de a ține pasul cu moda; el este printre puținii care nu au urmărit să-și schimbe maniera de a desena. De altfel, din pricina faptului că în numeroase cazuri caricaturile erau destinate presei cotidiene ori periodice, știința desenlui era dublată, triplată de știința de a pagina ori de a evidenția poanta. În toate acestea trebuie însă instaurată ordinea – la urma urmelor, caricatura e semn al inteligenței și al înțelegerii plus asumării statutului de formator (poate ar fi interesant în viitor un demers comparat, care să aducă într-același loc libertățile bufonului elisabetan cu cele ale caricaturistului). Caricatura marca Constantin Ciosu nu poate fi depășită odată cu trecerea timpului; prin statutul de „operă deschisă”, ea poate da naștere continuu unor legături cu cotidianul, dar în același timp execută salturi fără plasă către atemporal. Sigur, ne aducem aminte de Ralph Waldo Emerson, care afirma: „Caricatura este adesea cea mai adevărată istorie a timpului”, deopotrivă de faptul că această formă de expresie se regăsește în arta figurativă a tuturor popoarelor, încă din vremuri imemoriale.

Din punct de vedere tematic, desenele surprind pentru încă o dată, prin vastitate, dar și prin faptul că au drept  nuclee motive recurente ce nu diluează în niciun fel mesajul. Deși a pune desenul în cuvinte echivalează cu distrugerea efortului artistic, voi apela preț de o clipă la acest demers fals „iconoclast”, cu scopul de a inventaria măcar o parte a pretextelor. Noul cu vechiul se împung, dar coexistă – e o pereche ce viază alături de subiecte dintotdeauna prezente: drepturile omului (egalitate, libertate, fraternitate), terorismul, corectitudinea politică, tarele Uniunii Europene, infirmitatea actului de justiție, recompensa nemeritată ori slugărnicia autoasumată, votul și politichia, superficialitatea, impostura anumitor preoți, relația conjugală etc. –, încât ai impresia că nu ar trebui să te oprești niciodată. Colorate, de o minuțiozitate debordantă ori executate minimalist în tușe alb-negru, caricaturile în discuție devin repere solide ce deschid către universalitatea speranței. Râsul vindecă… Să ne înțelegem: toate alcătuiesc un text nu despre supliciul kafkian, ci sunt expresii tăioase ale unui spirit de o luciditate exemplară. Din acest punct de vedere, lucrările artistului îmi aduc aminte de satira lui Alexander Pope și chiar Jonathan Swift, acolo unde slăbiciunile omenești erau prezentate într-un mod acuzator. Latinescul „satura” desemna harababura, așa încât epigrama, satira, pamfletul vor avea rolul de a marca dezgustul față de moralitatea îndoielnică a concetățenilor. Comparându-le, din toate acestea reiese spectaculosul unei Opere. În „Vitraliu” (nr. 3-4, septembrie 2008), Alexandra Titu concluziona: „Confruntat cu presiune tematică, nu doar în cazul colaborărilor cu presa timpului, ci și în manifestările de artă autonome, graficianul a dezvoltat o strategie convenabilă și temperamentului, și stilului grafic”.

Constantin Ciosu are acel „mod de a crea durabil și esențial”, fiind un hiperlucid inventiv, cu un gust accentuat pentru dreapta măsură, având ochi pentru particular și o rigoare compozițională desăvârșită. Poanta sa este clară, deși uneori „se lasă așteptată”, clădită în urma unei atente analize morale și psihologice. Întrucât clasicul poate fi gândit ca o „noțiune mobilă ce se aplică oricărei forme de artă ajunsă la maturitate, adică la suprema sa expresie de echilibru între formă și fond” (în accepția lui Eugen Lovinescu), am convingerea că Constantin Ciosu se situează în proximitatea excelenței în caricatura noastră, practic redefinind-o în bună măsură.

 

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s