Eficiență și joc, câteva accente

Știam cu mult timp înainte că, în cadrul acestei rubrici, voi scrie și altfel despre mare, despre ocean, despre asemenea întinderi care ne îngăduie visul, chiar cu toate fețele lui deformate. Acum, „literatura adâncurilor” își permite o altă axă, alte volute, devine interesată de curgerea Tamisei și echivalează mai degrabă cu un background verosimil dar jucăuș, în raport cu omul care se chinuie să se înțeleagă cu ajutorul jocului, umorului, sarcasmului. Tot tresăltând la breaking news-urile ce s-au perindat de-a lungul perioadei post-electorale, mi-am zis „gata cu eroii”, cu planurile suprafirești: să ne aducem aminte de umorul britanic, de personaje ce se leagă poate paradoxal, de Kafka dar și de teatrul absurdului. Nu sunt singurul – sunt convins! – care a privit cu ochii larg deschiși săgețile (înmuiate în venin) lui Jerome K. Jerome, cunoscut publicului nostru din „Trei într-o barcă”.

Odată tradusă, cartea s-a bucurat aproape instant de apreciere, lecturată de cele mai multe ori cu îngăduința omului care vrea să evadeze dintr-un cotidian ce îl sufocă, drept pentru care, ceea ce acesta va întâlni devine o bufonerie inteligent prezentată, teatrul unor păpuși articulate în așa fel încât să îngăduie mai multe registre. E aventura unor oameni spre tărâmurile grotescului, o mărturie post factum a unor decizii pripite și fără valoare. Discursul lui Jerome K. Jerome nu este nici pe departe gratuit, nici nu e interesat de a stârni exclusiv umorul involuntar, chiar dacă romanul (nu știu cât de corect acoperă această realitate din punct de vedere al criticii literare) presupune la suprafață mai degrabă înlănțuirea unor momente ce nu se îndepărtează de sfera obișnuitului – îmi vin brusc în minte crochiurile din artele plastice, capabile de a surprinde din câteva trăsături posturi aparte, disponibilități și abilități, stări și medieri.

În ciuda edificiilor somptuoase care flanchează cursul Tamisei, prilej pentru autor de a oferi câteva amănunte cu iz istoric, aș risca să afirm că ea se alătură Ozanei – dar putem face și alte trimiteri în și în afara literaturii noastre, ceea ce conferă discursului încă o dată valabilitate general-umană. Cum altfel, cursul apei presupune schimbare, transformare, devenire – nu și aici! În spatele întâmplărilor relatate cu o oarecare vioiciune, se simte amărăciunea ce își va fi avut un punct de plecare în chiar biografia autorului care, încă de mic, a fost nevoit să își accepte condiția socială, dar și mofturile unui destin potrivnic, ce l-a așezat în postura de a-și fi pierdut tatăl de timpuriu. Poate mă grăbesc, totuși, aș spune că doar un scriitor care vine în linia lui Shakespeare, Pope, Swift etc. ar fi fost în stare să construiască un discurs despre prietenie, viață, aducând în același loc sentimente și registre cu greutate mediabile altfel.

Am redeschis paginile cărții cu mirarea de a-i vedea acolo, la lucru, pe Stan și Bran dar și „fantoșa” lui Kafka, pe Svejk (da, chiar dragul de Svejk!), cât și – stupoare! – pe tinerii romantici ai prozei de început de secol XIX. Deloc glumind, aș spune că volumul se autopropune drept imn închinat ideii de prietenie, în timp ce, pe de altă parte, se înalță sub forma unui reproș adus conservatorismului rigid, mumificat, care așază legea prost croită și principiile înaintea persoanei in vivo. Și grație intertextului, romanul acesta, doar aparent scris în doi peri, presupune legături cât se poate de viabile cu rubrica noastră, „Literatura adâncurilor”. Când toate trec atât de repede, când știrea nu mai e mediată și calibrată de factori firești, când trecutul se naște din interesele viitorului, atunci parcă se estompează și diferențele între Tamisa și Dunăre, între adânc și suprafață, între pământ ori apă. Poate, din nefericire, chiar între adevăr și grotesc. Deși e un îndemn utopic, mi-aș dori să am curajul de a vă invita să urcați întotdeauna aceeași trei în barcă, pentru că, mai ales în felul acesta veți face frumosul să dăinuie iar încrederea să nu dispară! Chiar și atunci când direcția e voit împotriva curentului!  

Marius Manta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s