Mama lui Dumnezeu Fiul echivalează cu modelul desăvârșit al maternității. Minunea care i-a definit ființarea a probat dintru început statutul de împreună creatoare cu Dumnezeu. Maica Domnului își asumă pe de-a-ntregul taina creației din nimicul material, însă preaplinul iubirii Sale dă nou sens veșniciei înseși. Poate acesta este și motivul pentru care se află mai … Citește în continuare „Imnuri de preaslăvire sfântă”

Despre Mănăstirea Putna și ai săi călugări s-au scris de-a lungul timpului atât de multe, încât probabil nu ar avea sens să o mai fac eu acum. Iar despre bucovineni și plaiurile lor fermecate, de o frumusețe ireală, cu obiceiuri coborâte din vechime, la care cei mai mulți țin până în ziua de astăzi, iarăși … Citește în continuare Broderii și țesături la Putna

Poezia lui Nicolae Tăicuțu rămâne în sfera unui discurs bine scris, care își atinge ținta, și, altfel spus, echivalează cu o atitudine inteligent drămuită, aflată în raport cu suma de minuni ce ne populează existența. Înțelegi din start că nu e frondă, nici nu închide un spirit refractar, chiar dacă ea mărturisește parte a interioarelor … Citește în continuare Nicolae Tăicuțu – „vitregii suportabile”

O cunosc pe Oana Gheorghe de ceva timp, e drept, nu foarte bine, însă suficient pentru a-mi fi dat seama că este unul dintre acei oameni care trăiesc din plin în cultură, dezinteresați de faimă ori premii literare. Nu rămâne închistată în mode literare, nu e interesată de apartenența la grupări ce își vor fi … Citește în continuare Oana Gheorghe – „Anatomia unei îmbrățișări”

  Scriam altădată despre versurile lui Constantin Jurebie având sentimentul că mă aflu într-o poezie cu o încărcătură profund creștină, generată de o trăire autentică, o poezie cu adevărat a conținuturilor unui suflet într-o continuă căutare și care se bucură din timp în timp, cum altfel, de experierea Duhului Sfânt. Arhitecturile lirice ale scriitorului nu … Citește în continuare Mircea Constantin Jurebie – „Și eu sunt fiul tău, preamilostivă maică”