Cronicarul, printre „anacronismele” prezentului

Cine nu face efectiv parte dintr-o redacție, nu poate decât în mare aproxima chinurile la care te supune cartea. Desigur, nu cred să fie ceva  mai nobil decât această preumblare prin orizonturi mai mult sau mai puțin ficționale, prin aceste lumi scornite dintr-o datorie cel mai adesea organică față de frumos. Aventura criticului mai ales … Citește în continuare Cronicarul, printre „anacronismele” prezentului

Alina Bako – Vindecarea prin literatură

De puțin timp am intrat în posesia  unei lucrări care va avea, sunt convins, un destin deloc potrivnic. Numele Alinei Bako este cu siguranță cunoscut în critica literară contemporană; eu însumi, cu mai mult timp în urmă, aveam să scriu despre prima ei carte, dedicată coordonatelor dinamicii imaginarului poetic, un demers interesat, așadar, de metamorfozele … Citește în continuare Alina Bako – Vindecarea prin literatură

Recuperarea unui program: „Convorbiri literare”

Există de multe ori falsul sentiment că ne cunoaștem istoria și cultura foarte bine, drept pentru care, o eventuală revenire asupra unor evenimente / personaje / idei mai înainte de vreme „clasicizate” pare din start inoportună, mai ales în zilele unei modernități de tip kafkian, care alimentează cultul nefirescului și superficialitatea, neîndrăznind să supere vigilența … Citește în continuare Recuperarea unui program: „Convorbiri literare”

Maximilian Vasiliu – „Amintiri despre poetul Bacovia”

Semnalez o apariție interesantă, un „update” format din elemente biografice bacoviene. Mai precis, Editura „Babel” publică spre sfârșitul lui 2017 „Amintiri despre poetul Bacovia”, textele aparținând avocatului Maximilian Vasiliu, rândurile fiind găsite după moartea autorului, mai precis la 10 decembrie 1996. La rigoare, trebuie amintit faptul că apariția micului volum se datorează insistențelor profesorului Constantin … Citește în continuare Maximilian Vasiliu – „Amintiri despre poetul Bacovia”

Carmen Mihalache – „Teatru la filtru”

Nu știu dacă lumea aceasta condusă prin mass media se zbate iremediabil într-un derizoriu lamentabil, devenind un teatru ieftin, însă trăiesc cu sentimentul că superficialitatea a fost ridicată la rang de normă. Se scrie cel mai adesea din dorința unui „meritat” loc în categoria bestseller, „noile arte” sunt împinse cât mai la vedere, se organizează … Citește în continuare Carmen Mihalache – „Teatru la filtru”