Tatiana Ernuțeanu – „Carne, visuri și oare triste uitate în Hydra”
Uneori se întâmplă lucruri bune – și iată că întâlnirea cu poezia Tatianei Ernuțeanu face parte, pare-se, din sfera acestor socoteli ciudate ale vieții, care te ating în așa fel încât vor rămâne de neșters probabil pentru totdeauna. I-am reținut diferitele grupaje din varii reviste de literatură (și nu numai!), însă adevărata preumblare printr-un univers […]