În tot acest amalgam generat de insuficiențele unei contemporaneități ce abia mai respiră, printre nonsensurile unei societăți situate în falsele temeiuri ale post-adevărurilor născute doar de dragul unor artificii schizoide și interesate de politicile consumeriste, funcțiile memoriei ar trebui cu siguranță reconsiderate, recontextualizate; doar în felul acesta s-ar produce re-orientarea, ieșirea dintr-o paradigmă care, iată, […]

Afacerile mele cu muzica au început demult – oricât mi-aș dori să mă văd cu primul disc ori casetă în mână, amintirile sunt adesea suprapuse, își pierd contururile, însă muzica urcă de atunci până în prezent, (încă) surprinzându-mă cu sonuri plăcute ori etalându-și (ne)putințele ici-colo. Sigur, am câțiva interpreți de care nu mă voi despărți […]

Adesea, elementele de sacru inundă orizontalitatea profană în mod spectaculos, dând șansa ființei umane de a-și recupera, fie și pentru câteva clipe, acele repere care se dovedesc a fi în stare de a recalibra drumul către Chipul dintâi. Din postura unor pre-semne necondiționate de timp, unicitatea lor rămâne pe mai departe funcțională în raport cu […]

  Aproape obsesiv, de-a lungul materialelor scrise în ultimul timp, am revenit asupra ideii că prezentul se prăbușește sub legi consumeriste și că, la rându-i, societatea în ansamblul ei își va fi pierdut reperele firești. Dacă ne raportăm la moralitate, se poate lesne constata că totul se află într-o dinamică descendentă, înlănțuind în chip fatal […]

Sunt convins de faptul că toată lumea își amintește cu nostalgie nedisimulată celebrele trenulețe care ne-au acompaniat bucuriile sărbătorilor – mai întâi, din perspectiva copilului, care sub imperiul unei magii aparte construia în jurul machetei, adăugând mașini, case, arbori, instaurând după vrerea-i, o lume în care să se regăsească în chip ideal iar pe de […]

Seară de film – americanii ăștia chiar știu să facă filme, ce-i al lor, rămâne-al lor. Parcă m-am săturat de toate mofturile intelectuale și nu cred că e o toană de moment. Cinematografia europeană rămâne greoaie, prea angajată în sofisme. Am multe bile negre pentru americani, însă m-am convins de mult timp că oamenii sunt […]

  Nu știu dacă sunt neapărat pesimist, însă mi se pare din ce în ce mai evident că oamenii frumoși tind să fie pe cale de dispariție. Nu spun noutăți, la orice colț, pe orice bancă, în proximitatea a orice și oricui, în afara timpului sau anchilozați în el, stăm cu privirea aplecată în ecranele […]

Cred că în multe rânduri am trăit cu impresia că într-adevăr, Bacăul, rămâne un oraș al contrastelor – un oraș cu propriul său specific, care poate nu impresionează nicicum la prima vedere, precum alte „cetăți”, dar care, fie și din timp în timp, a dovedit că poate oferi surprize plăcute. Mai ales acum, în context […]