Adesea, elementele de sacru inundă orizontalitatea profană în mod spectaculos, dând șansa ființei umane de a-și recupera, fie și pentru câteva clipe, acele repere care se dovedesc a fi în stare de a recalibra drumul către Chipul dintâi. Din postura unor pre-semne necondiționate de timp, unicitatea lor rămâne pe mai departe funcțională în raport cu … Citește în continuare #MAITEC

  Aproape obsesiv, de-a lungul materialelor scrise în ultimul timp, am revenit asupra ideii că prezentul se prăbușește sub legi consumeriste și că, la rându-i, societatea în ansamblul ei își va fi pierdut reperele firești. Dacă ne raportăm la moralitate, se poate lesne constata că totul se află într-o dinamică descendentă, înlănțuind în chip fatal … Citește în continuare Constantin Ciosu. Dimensiunea combativ-analitică a caricaturii

Sunt convins de faptul că toată lumea își amintește cu nostalgie nedisimulată celebrele trenulețe care ne-au acompaniat bucuriile sărbătorilor - mai întâi, din perspectiva copilului, care sub imperiul unei magii aparte construia în jurul machetei, adăugând mașini, case, arbori, instaurând după vrerea-i, o lume în care să se regăsească în chip ideal iar pe de … Citește în continuare Proiectul feroviar românesc

Seară de film - americanii ăștia chiar știu să facă filme, ce-i al lor, rămâne-al lor. Parcă m-am săturat de toate mofturile intelectuale și nu cred că e o toană de moment. Cinematografia europeană rămâne greoaie, prea angajată în sofisme. Am multe bile negre pentru americani, însă m-am convins de mult timp că oamenii sunt … Citește în continuare Stan & Ollie

  Nu știu dacă sunt neapărat pesimist, însă mi se pare din ce în ce mai evident că oamenii frumoși tind să fie pe cale de dispariție. Nu spun noutăți, la orice colț, pe orice bancă, în proximitatea a orice și oricui, în afara timpului sau anchilozați în el, stăm cu privirea aplecată în ecranele … Citește în continuare Starea de parc

Cred că în multe rânduri am trăit cu impresia că într-adevăr, Bacăul, rămâne un oraș al contrastelor – un oraș cu propriul său specific, care poate nu impresionează nicicum la prima vedere, precum alte „cetăți”, dar care, fie și din timp în timp, a dovedit că poate oferi surprize plăcute. Mai ales acum, în context … Citește în continuare Bacăul, între oglinzi paralele

Seara de 24 octombrie a prilejuit sub cupola Ateneului din Bacău momente deosebite, marcând treizeci și cinci de ani de activitate a celebrului Trio „Syrinx”. Concertul aniversar a echivalat mai degrabă cu o cuvenită reîntâlnire a „Syrinx”-ului cu publicul său, un public ce s-a dovedit și în prezent la fel de entuziast ca altădată, realizând … Citește în continuare Trio „Syrinx” – 35, Concert aniversar

Dincolo de o falsă modestie, am intuit că „Octav” va întruchipa altceva, va ocupa un cu totul alt culoar în cinematografia românească, văduvită în perioada postdecembristă de producții care să mizeze pe sensibilitate. Acesta este filmul care a găsit un echilibru viabil între valorile clasice, general umane, și posibilitățile tehnice contemporane ce au ridicat spre … Citește în continuare „Octav”, o bijuterie în afara postadevărului