Scriam altădată despre versurile lui Constantin Jurebie având sentimentul că mă aflu într-o poezie cu o încărcătură profund creștină, generată de o trăire autentică, o poezie cu adevărat a conținuturilor unui suflet într-o continuă căutare și care se bucură din timp în timp, cum altfel, de experierea Duhului Sfânt. Arhitecturile lirice ale scriitorului nu … Citește în continuare Mircea Constantin Jurebie – „Și eu sunt fiul tău, preamilostivă maică”

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de … Citește în continuare Schitul Românesc Prodromu, avanpost al dreptei credințe strămoșești

În urmă cu câțiva ani buni visam adesea cu ochii deschiși: pe de o parte, mă vedeam în sala de la Musikverein, luând parte direct la Concertul de Anul Nou. O adevărată poveste de iarnă. Pe de altă parte, evident fără legătură cu Viena, mă vedeam călcând hotarul Athosului și pășind în ținutul Sfânt al … Citește în continuare Pelerin la Sfântul Munte

Pentru mulți, facebook-ul și-a dovedit încă de la început utilitatea. În tot cazul, nu l-a contestat nimeni. Era un lanț al prieteniei... instante, o mană cerească pentru anihilarea frustrărilor de orice fel. Apoi, treptat, a devenit câmpul de bătălie al unor mișcări de o transparență îndoielnică. Acum este inamicul public numărul unu. La ei, dar … Citește în continuare Arca Noetică de la Alba Iulia

Deși nu cred că mai este o noutate, revin, 2017 a fost declarat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”. În această linie, urmând altor acțiuni organizate cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, … Citește în continuare „Icoană, imagine și cuvânt”

Chipurile smerite ale Mănăstirii Secu   În ceea ce mă privește, Mănăstirea Secu reprezintă o destinație aparte. De obicei, ajung în zona mănăstirilor nemțene de câteva ori pe an, unde, cu mare bucurie, admir armonia care se stabilește între natură și om. Desigur, sunt locuri binecuvântate, încărcate de spiritualitate și istorie, matrici existențiale pentru chiar … Citește în continuare Chipurile smerite ale Mănăstirii Secu

Patericul Mare   Desprinsă altădată dintr-un firesc al bunului simț, conduita morală nu se mai regăsește aproape deloc în statul modern. Nu spun vreo noutate, în cele mai multe cazuri „învățăturile” vin împachetate în hainele de gală ale unui Apus dezrădăcinat, care nu își mai înțelege nici propriile mecanisme. Adesea, principiile organizațiilor transfrontaliere tutelează drepturi … Citește în continuare Patericul Mare